joi, 20 februarie 2014

A doua opinie... Diagnostic: tulburare de spectru autist

Așa cum am spus și în postarea anterioară, diagnosticul de "elemente autiste" nu "ne-a picat" bine, pe de altă parte era o justificare pentru toate lucrurile atipice pe care le trăisem până la momentul respectiv cu fiul nostru, Adi.
Medicul care ne-a diagnosticat ne-a recomandat să începem terapia imediat și ne-a furnizat datele de contact ale unei persoane care se ocupa de așa ceva. Acesta este un subiect despre care o să vorbesc într-o postare viitoare.

Azi vreau să vă vorbesc despre căutarea unei a doua opinii cu privire la diagnosticul pe care îl primisem.
Cunoșteam pe cineva care lucra chiar la secția de pediatrie din cadrul Spitalului Clinic de Psihiatrie “Profesor Dr. Alexandru Obregia” din București. Am vorbit cu această persoană și ne-am făcut o programare, pe care evident că am onorat-o.

Aș vrea să precizez că am făcut acest pas pentru că așa spune teoria... să ceri și o a doua opinie. Practic, deși întotdeauna am sperat și încă sper că într-o zi Adi se va comporta ca un copil normal, nu aveam nevoie de niciun medic să-mi spună că e ceva neregulă cu fiul meu. Vedeam cu ochiul liber acest lucru, iar un medic care avea să-l vadă câteva zeci de minute nu avea cum să-mi spună cu o acuratețe mai mare ceea ce eu văzusem la el timp de 3 ani.

Consultația a constat în observarea lui Adi timp de câteva minute, completarea unui chestionar și testul de evaluare Portage, care practic tot un chestionar este. În principiu, este un instrument ajutător în diagnosticarea autismului, pe care nu l-aș considera 100% definitoriu ci mai curând orientativ.

Analiza răspunsurilor la chestionare cât și observarea lui Adi au dus la dignosticul de tulburare de spectru autist (TSA).
E drept că și doamna doctor de acolo ne-a pus o steluță la diagnostic, adăugând și dânsa la rândul ei că are mai curând elemente autiste în comportament. Din nou spun că la momentul respectiv, când nu știam foarte bine cu ce se mănâncă autismul, nu a fost o încurajare prea mare că are doar elemente autiste.

Imagini cu câteva din jocurile și jucăriile care ne-au mijlocit evoluția.
Dânsa ne-a recomandat să luăm vitamine (B-uri, Magneziu), ulei din ficat de cod (COD LIVER OIL), bogat în acizi grași OMEGA-3 și vitamina E, și TONOTIL-N (cu rol de stimulare a activității cerebrale). Cura era pentru 3 luni (10 zile din lună luam TONOTIL-N și 20 de zile ULEI DIN FICAT DE COD, iar în zilele când luam ulei trebuia să luam și B-urile). Nu știu să spun dacă au avut efect, deși am citit că ar avea la unii copii.

Nu există medicament pentru tratarea autismului sau cel puțin eu nu cunosc. Cele trei elemente mai sus menționate sunt de fapt suplimente nutritive.

În ziua când am fost la București, după ce am primit diagnosticul, am fost în vizită și la un terapeut.
Opinia mea este că un terapeut bun este mai în măsură decât un medic să spună gradul de autism al unui copil. Motivul pentru care spun acest lucru este EXPERIENȚA pe care aceștia o au în interacțiunea cu acești copii, experiență pe care doctorii nu au cum să o aibă. Doctorii știu teoria, dar terapeuții știu practica.

Doamna respectivă i-a observat îndărătnicia, dar a observat de asemenea și răspunsul său la stimuli. Avea un puzzle de tip incastru cu animale domestice. Când piesa de puzzle se așeza pe poziția corectă, se auzea sunetul pe care îl face animalul respectiv. Adi s-a prins din prima cum stau lucrurile și a rezolvat puzzle-ul fără prea multe provocări. L-a atras și cu alte jocuri... la unele a răspuns, la altele s-a împotrivit. Concluzia terapeutului a fost că .... Adi va fi bine!

Cel mai bun tratament împotriva autismului este TERAPIA, pe care am început-o de la primul diagnostic primit, iar în următorul articol o să explic cu exactitate ce înseamnă de fapt acest lucru și cât de important este să găsești un terapeut cu har care să ajungă să comunice cu copilul cu autism și care să obțină și rezultatele dorite.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu